Jupiter

    Uneori numit regele planetelor, Jupiter este cea mai mare și mai masivă dintre acestea, avand 61 de luni. Are un miez solid, de 10-20 de ori mai masiv decât Pământul.

    Suprafața este din hidrogen metalic lichid, peste care există aproximativ 1.000 km de atmosferă, 86% din acesta fiind hidrogen și 14% heliu. Sistemul de inele înguste ale lui Jupiter, descoperit în 1979, este format din trei inele de particule de praf.
    Dacă ar fi fost de 50 de ori mai masiv, miezul său ar fi fost destul de fierbinte pentru a topi hidrogenul, iar Jupiter s-ar fi transformat într-o stea.

    Lunile Galileene
    Cele patru mari luni ale lui Jupiter sunt numite după astronomul italian care le-a descoperit, Galileo Galilei. Acestea sunt, în ordinea mărimii lor, Ganymede, Callisto, Io și Europa. Ganymede este cea mai mare lună a Sistemului Solar, fiind mai mare decât planetele Pluto și Mercur. Cele 57 de luni ale lui Jupiter sunt minuscule în comparație cu aceasta, majoritatea având doar câțiva zeci de km în diametru.

    Rotațiile rapide ale lui Jupiter dau naștere unor curenți de aer puternici, care despart atmosfera în benzi. Benzile sunt alcătuite din centuri și din zone paralele cu Ecuatorul. Centurile maroniu-roșcate sunt gaze descendente, iar zonele alb-galbui sunt gazele ascendente. Punctele, ovalurile și dungile de pe nori sunt tulburări meteorologice produse acolo unde se întâlnesc centurile și zonele.

    Marea pată roșie

    O furtună din norii superiori ai lui Jupiter a fost observată timp de mai bine de 300 de ani. În timp, și-a schimbat dimensiunea și forma.
    În perioada în care a avut cea mai mare dimensiune, avea de trei ori diametrul Pământului. Este o zona cu presiune foarte ridicată, la înalțime mare, fiind mai rece decât atmosfera din jur.
    Această furtună gigantică se rotește deasupra atmosferei, realizând câte o rotație în sensul invers acelor de ceasornic, o dată la câteva luni.